Moralitate

CA un nor întunecat de furtună se așterne deasupra omenirii. Atmosfera este apăsătoare. Sub presiunea sufocantă, capacitatea intuitivă a fiecărui om lucrează leneș. Numai nervii, care acționează asupra vieții sentimentale și instinctive a corpurilor, sunt extrem de încordați, fiind stimulați în mod artificial prin eroarea unei educații greșite, a unei atitudini greșite și a unei autoamăgiri.

Omul de astăzi nu este normal în această privință, ci poartă în el un instinct sexual, bolnăvicios, de zece ori intensificat, căruia caută, în sute de forme și feluri, să-i întemeieze un cult care trebuie să ducă la pieirea întregii omeniri.

Infecțioase și contagioase ca o exalație pastilențială, toate acestea acționează cu timpul și asupra celor care încă mai caută cu disperare să se agațe de un ideal ce le plutește în fața ochilor, din ascunzișurile conștiinței lor pe jumătate adormite. Ei își întind, într-adevăr, brațele spre acesta plini de dor, însă după ce își aruncă privirea în jur, le lasă, suspinând, să cadă iarăși, disperați și fără speranță.

Într-o neputință apăsătoare, ei văd îngroziți cât de repede se tulbură imaginea clară despre moralitate și necuviință, văd cum se pierde capacitatea de discernământ și cum se schimbă capacitatea de înțelegere, ajungând ca multe lucruri care cu puțin timp înainte ar fi provocat dezgust și dispreț să fie considerate foarte curând cu totul naturale și să nu mai surprindă pe nimeni.

Însă paharul se va umple curând până la vârf. Trebuie să urmeze o trezire îngrozitoare!

Deja acum trece uneori peste aceste mulțimi biciuite de simțuri ceva ca o tresărire slabă, pur mecanică, inconștientă. Un sentiment de nesiguranță tresaltă în inimile multor oameni; totuși nu se ajunge la trezire și nici la perceperea clară a comportării lor nedemne. Ei caută apoi, cu o râvnă de două ori mai mare, să se debaraseze de asemenea “slăbiciune” sau “ultimă rămășiță” a concepțiilor învechite sau chiar să o suprime.

Progres cu orice preț, așa trebuie să fie. Însă înainte se poate merge în două direcții: în sus sau în jos. În funcție de alegere. Și după cum stau lucrurile astăzi, se merge în jos cu o viteză înspăimântătoare. Când va suna ceasul, impactul va trebui să-i zdrobească pe cei care se prăbușesc astfel, deoarece ei vor întâmpina o rezistență puternică.

În această atmosferă apăsătoare, norul de furtună devine din ce în ce mai dens, aducând nenorocire. În orice clipă este de așteptat primul fulger care spintecă și răspândește lumină în întuneric și care luminează înflăcărat cel mai ascuns colț cu o neînduplecare și o asprime ce poartă în sine eliberare pentru cei care năzuiesc spre Lumină și claritate, aducând însă pieire celor care nu tânjesc după Lumină.

Cu cât acest nor are mai mult timp să devină mai întunecat și mai dens, cu atât mai orbitor și mai înspăimântător va fi și fulgerul pe care îl va produce. Va dispărea aerul blând, moleșitor care ascunde în faldurile indolenței sale o senzualitate latentă, căci primul fulger va fi în mod firesc urmat de un curent de aer proaspăt și aspru care aduce viață nouă. În claritatea rece a Luminii, toate produsele imaginației bolnave vor fi dezvelite de falsitatea lor ipocrită, apărând brusc în fața privirii îngrozite a omenirii.

Trezirea va acționa în suflete ca zguduitura unui trăsnet puternic, astfel încât apa vie de izvor a Adevărului limpede se va putea revărsa năvalnic pe terenul astfel afânat. Se ivește ziua libertății. Eliberare de blestemul unei imoralități existente de mii de ani și care atinge acum apogeul.

Priviți în jur! Observați lectura, dansurile, îmbrăcămintea! Prin doborârea tuturor barierelor dintre cele două sexe, timpul de azi se străduiește, mai mult ca oricând, să tulbure sistematic puritatea percepției intuitive, să o denatureze în această tulburare și să-i pună niște măști derutante, iar, în cele din urmă, chiar să o înăbușe, dacă este cumva posibil.

Când apar temeri, oamenii le înlătură cu vorbe mari, care, dacă sunt însă riguros examinate, iau naștere numai din instinctul sexual ce vibrează în interior, pentru a da mereu hrană nouă poftelor trupești în nenumărate moduri iscusite sau neiscusite, directe sau ascunse.

Ei vorbesc despre începutul unei umanități libere, independente, despre o dezvoltare a unei stabilități interioare, despre o cultură fizică, despre frumusețea nudității, despre sport înnobilat și despre educația pentru însuflețirea proverbului: “Celui curat toate lucrurile îi sunt curate!”, pe scurt: înălțarea neamului omenesc prin lepădarea oricărei “pudicități” pentru a crea astfel omul nobil și liber care este menit să poarte viitorul! Vai de cel care îndrăznește să spună ceva contra! Cu urlete năprasnice, un asemenea temerar va fi imediat copleșit cu injurii de genul că numai gânduri impure pot să-l facă “să găsească vreun cusur în toate acestea”!

Este un vârtej nebunesc de apă clocită din care se răspândește o atmosferă amețitoare, otrăvitoare, care, asemenea efectului morfinei, produce amăgiri ce tulbură simțurile și în care mii și mii de oameni se lasă să alunece până când pier epuizați în aceasta.

Fratele caută să-și învețe sora, copiii pe părinți. Ca o maree de furtună se revarsă asupra tuturor oamenilor și valuri năprasnice se sparg acolo unde, cuprinși de repulsie, câțiva oameni cumpătați mai stau singuratici, ca stâncile în mare. De aceștia se agață mulți dintre cei amenințați să li se termine propria forță în furtuna violentă. Este plăcut să vezi aceste mici grupuri care stau ca oazele în deșert. La fel ca acestea, ele înviorează și îl invită la liniște și recreere pe drumețul care cu greu a putut să răzbată prin furtuna de nisip care amenința să-l distrugă.

Ceea ce se propovăduiește astăzi sub frumoasele pretexte ale progresului nu este altceva decât o încurajare voalată a unei mari nerușinări, otrăvirea oricărei percepții intuitive, elevate din om. Este cea mai mare molimă care a lovit vreodată omenirea. Și ciudat: este ca și cum atât de mulți ar fi așteptat numai să li se ofere un pretext plauzibil pentru a se înjosi. Pentru nenumărați oameni acest lucru este foarte binevenit!

Însă cel care cunoaște Legile spirituale care acționează în Univers va întoarce dezgustat spatele tendințelor actuale. Să luăm, de exemplu, numai una dintre plăcerile “cele mai nevinovate”: “băile în comun”.

“Celui curat totul îi este curat!” Acest lucru sună atât de frumos, încât multe lucruri sunt permise sub protecția acestor vorbe plăcute. Să observăm însă o dată cele mai simple procese material-fine într-un asemenea ștrand. Să presupunem că ar fi treizeci de persoane de sex diferit, iar dintre ele douăzeci și nouă sunt, într-adevăr, curate în orice privință. O presupunere care este cu totul exclusă de la bun început, căci contrariul ar fi mai corect și chiar și atunci ar fi rar. Totuși să presupunem acest lucru.

Stimulată de ceea ce vede, gânduri impure apar la acea singură persoană, cea de-a treizecea, deși, probabil, în exterior ea se comportă absolut corect. Aceste gânduri se întrupează imediat material-fin în forme vii de gânduri, se îndreaptă spre obiectul privirii și se atașează de acesta. Aceasta este o murdărire, indiferent dacă duce sau nu la vreo remarcă sau la vreun act violent!

Persoana respectivă în care s-a aruncat va purta cu ea această murdărie, ce este capabilă să atragă forme de gânduri asemănătoare care rătăcesc în jur. Prin aceasta ele devin mai dense, din ce în ce mai dense în jurul acestei persoane, iar, în cele din urmă, pot să o deruteze și să o otrăvească, așa cum o plantă agățătoare parazitară reușește adesea să distrugă cel mai sănătos copac.

Acestea sunt procesele material-fine la așa-zisele “nevinovate” băi în comun, jocuri de societate, dansuri sau multe altele.

Acum însă trebuie luat în considerare faptul că la aceste ștranduri și distracții merg, în orice caz, tocmai toți aceia care caută ceva în mod expres pentru a-și stimula în mod deosebit gândurile și sentimentele prin asemenea expuneri! Nu este greu de explicat ce murdărie este astfel generată, fără ca în exterior să se poată observa ceva în sens material-grosier.

De asemenea, se înțelege de la sine că acești nori ai formelor de gânduri senzuale ce se înmulțesc și se densifică permanent trebuie să influențeze treptat nenumărați oameni care nu caută de la sine asemenea lucruri. În ei se ivesc gânduri asemănătoare, la început vagi, apoi mai puternice și mai vii, care sunt hrănite în mod constant prin diferitele modalități ale așa-zisului “progres” din jurul lor și astfel alunecă unul după altul în curentul vâscos și întunecat, în care capacitatea de a înțelege adevărata puritate și moralitate este tot mai mult întunecată până când, în cele din urmă, totul este tras cu putere în adâncul celui mai deplin întuneric.

În primul rând, trebuie eliminate aceste prilejuri și imbolduri pentru asemenea monstruozități care se dezvoltă rapid! Acestea nu sunt decât focare în care viermuiala infecțioasă a oamenilor imorali poate să-și arunce gândurile sale, care apoi țâșnesc în sus și năpădesc, revărsându-se distrugător peste întreaga omenire, creând mereu noi cuiburi care în final formează numai un singur câmp uriaș de formațiuni dezgustătoare din care se ridică o miasmă otrăvitoare ce înăbușă chiar și binele.

Smulgeți-vă din acest delir care, asemenea unui drog, simulează doar o fortificare însă, în realitate, are un efect epuizant și distrugător!

Este firesc, chiar dacă este trist, faptul că tocmai sexul feminin este, în primul rând, cel care întrece din nou orice măsură și care a decăzut fără scrupule, în îmbrăcămintea sa, până la nivelul prostituării.

Acest lucru dovedește însă doar corectitudinea explicației referitoare la procesele material-fine. Tocmai femeia, înzestrată de la natură cu o capacitate intuitivă mai puternică, este cea care absoarbe mai întâi și mai profund această otravă a infectatei lumi material-fine a formelor de gânduri, ea însăși complet inconștientă de acest lucru. Ea este mai mult expusă acestor pericole, iar din acest motiv este și prima care este antrenată și întrece orice limită incredibil de repede și de surprinzător.

Nu degeaba se spune: “Dacă o femeie se înrăiește, atunci ea este mai rea decât un bărbat!” Acest lucru este valabil în toate, fie că este vorba de cruzime, de ură sau de iubire! Comportarea femeii va fi întotdeauna un produs al lumii material-fine care o înconjoară! Există, desigur, și excepții. Femeia nu se poate sustrage nici răspunderii, fiindcă ea poate observa impresiile care o asaltează și poate să dirijeze propria sa dorință și faptă după dorința sa, dacă … vrea! Faptul că, din păcate, majoritatea femeilor nu fac acest lucru este o greșeală a sexului feminin, care se datorează numai ignoranței absolute în aceste chestiuni.

Grav este însă pentru timpul actual faptul că și viitorul poporului se află, în realitate, în mâinile femeii. Ea îl poartă, fiindcă starea ei sufletească are o influență mai profundă asupra urmașilor decât cea a bărbatului. Ce declin trebuie, prin urmare, să aducă viitorul! Inevitabil! Nu poate fi oprit nici cu arme, nici cu bani sau cu descoperiri. Și nici cu blândețe sau diplomație. Aici este nevoie de mijloace mai incisive.

Însă nu numai femeia poartă această vină uriașă. Ea întotdeauna va fi doar adevărata reflectare a acelei lumi a formelor de gânduri care se află deasupra poporului ei. Acest lucru nu trebuie uitat. Respectați și onorați femeia ca atare și ea se va forma în mod corespunzător, va deveni ceea ce voi vedeți în ea și în acest fel voi înălțați întregul vostru popor!

Totuși înainte ca acest lucru să se poată întâmpla, trebuie să aibă loc un amplu proces de transformare în rândul femeilor.

Așa cum sunt ele acum, o însănătoșire poate urma numai după o operație radicală, printr-o intervenție energică și neînduplecată, care îndepărtează fiecare excrescență cu cuțite ascuțite și o aruncă în foc! Altfel, ea ar distruge, de asemenea, toate părțile sănătoase.

Spre această operație necesară întregii omeniri se îndreaptă irezistibil timpul prezent, mai repede, tot mai repede, până la urmă chiar provocând-o! Acest lucru va fi dureros, înfiorător, însă finalul va fi însănătoșirea. Abia atunci va sosi vremea să se vorbească despre moralitate. Astăzi nu ar fi decât vorbe aruncate în vânt.

Însă după ce a trecut ceasul în care Babilonul păcatelor a trebuit să piară, pentru că s-a prăbușit putrezit în sine, atunci fiți atenți la sexul femeiesc! Ceea ce ele fac sau nu fac vă va arăta întotdeauna cum sunteți voi, pentru că, prin capacitatea lor intuitivă mai fină, ele trăiesc ceea ce doresc formele de gânduri.

Această situație ne dă și siguranța că, atunci când gândirea și percepția intuitivă sunt pure, femeile vor fi primele care se vor avânta în sus, spre acel ideal pe care noi îl considerăm a fi omul nobil. Atunci moralitatea își va fi făcut intrarea în deplina strălucire a purității ei!