Tăcerea


DACĂ tresare un gând în tine, reţine-l, nu-l exprima imediat, ci hrăneşte-l, căci el se va condensa datorită faptului că este reţinut în tăcere şi va câştiga forţă ca aburul sub presiune.

Presiunea şi condensarea generează proprietatea unei acţiuni magnetice în conformitate cu Legea potrivit căreia tot ceea ce este mai puternic atrage ceea ce este mai slab. Forme de gânduri asemănătoare sunt astfel atrase din toate părţile şi sunt reţinute, întărind tot mai mult forţa gândului tău propriu iniţial şi acţionând totuşi în aşa fel, încât forma produsă mai întâi este şlefuită prin asocierea altor forme, se schimbă şi primeşte forme diferite până ajunge la maturitate. Tu simţi foarte bine toate acestea în tine, însă gândeşti tot timpul că este doar propria ta voinţă. Însă tu nu dai în nici o împrejurare în întregime propria ta voinţă, există întotdeauna ceva străin în aceasta!

Ce îţi spune acest proces?

Că numai prin unirea multor detalii poate fi creat ceva desăvârşit! Creat? Este corect? Nu, ci format! Căci nu există, într-adevăr, nimic nou de creat, ci este vorba numai de producerea unor forme noi, deoarece toate detaliile există deja în marea Creaţie. Numai că aceste detalii ar trebui puse în slujba drumului spre desăvârşire, lucru pe care îl aduce unirea.

Unire! Nu trece cu uşurinţă peste acest lucru, ci încearcă să te adânceşti în această noţiune, şi anume că maturitatea şi desăvârşirea se obţin prin unire. Acest principiu se află în întreaga Creaţie, ca o comoară ce aşteaptă să fie descoperită! El este strâns legat de Legea conform căreia doar prin a da se poate primi! Şi ce condiţionează înţelegerea corectă a acestor principii? Aşadar, trăirea lor? Iubirea! Şi de aceea iubirea stă, într-adevăr, ca cea mai înaltă forţă, ca putere nemărginită în tainele marii existenţe!

Aşa cum, în cazul unui singur gând, unirea modelează, şlefuieşte şi formează, aşa este şi cu omul însuşi şi cu întreaga Creaţie, care, în necontenita unire a formelor individuale existente, suferă transformări prin puterea voinţei, devenind astfel drumul spre desăvârşire.

Un singur individ nu poate să-ţi ofere desăvârşire, însă întreaga omenire, în multitudinea particularităţilor ei, poate! Fiecare în parte are ceva ce aparţine neapărat întregului. Şi aşa se explică faptul că un om foarte avansat care nu mai cunoaşte nici o poftă pământească iubeşte toată omenirea, nu un singur individ, fiindcă numai întreaga omenire poate face să răsune corzile sufletului său matur, dezvelite prin purificare, în acord cu armonia cerească. El poartă armonia în sine, deoarece toate corzile vibrează!

Să ne întoarcem la gândul care a atras formele străine şi care a devenit astfel puternic, tot mai puternic. El se ridică, în cele din urmă, deasupra ta în unde de forţă, străpunge aura propriei tale persoane şi exercită o influenţă asupra mediului tău mai larg.

Omenirea numeşte acest lucru magnetism personal. Cei neiniţiaţi spun: “Tu radiezi ceva!” Fie ceva plăcut, fie ceva neplăcut, în funcţie
de particularitatea ta. Ceva care atrage sau care respinge. Acest lucru se simte!

Însă tu nu radiezi nimic! Procesul care trezeşte acest sentiment în ceilalţi îşi are originea în faptul că tu atragi, ca un magnet, toate speciile omogene spirituale. Iar această atracţie se face simţită celor din jurul tău. Dar şi în acest lucru se află efectul reciproc. Prin această legătură celălalt îţi simte atunci clar puterea şi astfel se trezeşte “simpatia”.

Ţine minte mereu: exprimat în conformitate cu noţiunile noastre, tot ceea ce este spiritual este magnetic şi îţi este, de asemenea, cunoscut faptul că ceea ce este mai puternic învinge întotdeauna ceea ce este mai slab prin atracţie, prin absorbire. Astfel, “săracului (celui slab) i se va lua şi puţinul pe care îl are”. El devine dependent.

Aici nu se află nici o nedreptate, ci acest lucru se petrece în conformitate cu Legile Divine. Omul nu trebuie decât să-şi adune curajul, să dorească corect şi va fi protejat de acest lucru.

Acum vei întreba probabil: ce se întâmplă atunci când toţi vor să fie puternici? Când nu mai este nimic de luat de la nimeni? Atunci, dragă prietene, va exista un schimb benevol, bazat pe Legea potrivit căreia numai prin a da se poate, de asemenea, primi. Nu va fi nici o stagnare din această cauză, ci tot ceea ce este inferior va fi eliminat.

Aşa se face că, datorită indolenţei, mulţi devin dependenţi spiritual, iar uneori abia mai posedă în final capacitatea de a dezvolta gânduri proprii.

Trebuie subliniat faptul că numai specia omogenă este atrasă. De aici, proverbul: “Cine se aseamănă se adună.” Astfel, beţivii se vor găsi întotdeauna, fumătorii vor avea “simpatii”, la fel, bârfitorii, jucătorii şi aşa mai departe; însă şi cei cu caracter nobil se vor întâlni pentru un ţel înalt.

Dar lucrurile merg mai departe: ceea ce se năzuieşte spiritual se va manifesta până la urmă şi fizic, deoarece tot ceea ce este spiritual pătrunde şi în Materialitatea-Grosieră, fapt pentru care trebuie să ţinem minte Legea Retroacţiunii, pentru că un gând ţine mereu legătura cu originea sa şi produce în această legătură o retroradiaţie.

Eu vorbesc aici întotdeauna despre gândurile adevărate care poartă în ele forţa vitală a percepţiei intuitive, sufleteşti. Nu despre forţa irosită a substanţei creierului încredinţate ţie ca unealtă, ce formează doar gânduri trecătoare care se manifestă într-un haos sălbatic, doar ca aburi fantomatici şi care, din fericire, se risipesc foarte curând. Asemenea gânduri te costă doar timp şi forţă şi tu iroseşti astfel un bun încredinţat ţie.

Dacă, de exemplu, îţi baţi capul serios cu ceva, acest gând devine puternic magnetic în tine prin puterea tăcerii şi atrage tot ceea ce este asemănător, fiind astfel fecundat. El se maturizează şi trece dincolo de limitele obişnuitului, pătrunzând astfel chiar în alte sfere de unde primeşte aflux de gânduri mai înalte … inspiraţia! De aceea, la inspiraţie, în contrast cu cazurile în care este vorba despre capacităţile unui mediu, gândul de bază trebuie să pornească chiar de la tine, trebuie să formeze o punte spre lumea de dincolo, lumea spirituală, pentru ca acolo să soarbă conştient dintr-un izvor.

De aceea, inspiraţia nu are nimic de-a face cu capacităţile unui mediu.

În felul acesta, gândul este adus la maturitate deplină în tine. Tu te apropii de împlinire şi duci la îndeplinire, condensat prin forţa ta, ceea ce plutea deja înainte în Univers, în elemente nenumărate, ca forme de gânduri.

În felul acesta, prin unificarea şi condensarea a ceea ce de multă vreme a existat spiritual tu produci o formă nouă! Astfel, în întreaga Creaţie, întotdeauna numai formele sunt cele care se schimbă, fiindcă toate celelalte sunt eterne şi indestructibile.

Fereşte-te de gânduri confuze, de toată superficialitatea în gândire. Superficialitatea se răzbună amarnic, căci ea te va înjosi repede până la nivelul unui câmp de luptă al influenţelor străine, prin care tu devii foarte uşor ursuz, capricios şi nedrept cu mediul tău mai apropiat.

Dacă ai un gând adevărat şi nu renunţi la el, atunci forţa acumulată trebuie până la urmă să preseze spre realizare, deoarece procesul de devenire al tuturor lucrurilor se derulează în întregime la nivel spiritual, din moment ce orice forţă este doar spirituală! Ceea ce îţi devine apoi vizibil sunt întotdeauna efectele finale ale unui proces spiritual-magnetic premergător, care se împlineşte permanent şi uniform, în conformitate cu o ordine ferm stabilită.

Observarea gândurilor şi sentimentelor tale îţi va dovedi curând că întreaga viaţă propriu-zisă poate fi cu adevărat numai viaţa spirituală, singura în care se află originea, ca şi dezvoltarea. Tu trebuie să ajungi la convingerea că tot ceea ce vezi cu ochii fizici sunt, într-adevăr, numai manifestările spiritului care propulsează veşnic.

Fiecare acţiune, chiar şi cea mai neînsemnată mişcare a unui om, este, desigur, întotdeauna dorită mai întâi spiritual. Corpurile acţionează în această privinţă doar ca nişte instrumente însufleţite spiritual, care ele însele au luat formă numai prin forţa spiritului. La fel şi copacii, pietrele şi întregul Pământ. Totul este animat, pătruns şi propulsat de Spiritul Creator.

Însă din moment ce întreaga materie, aşadar, tot ceea ce poate fi văzut fizic, este doar manifestarea vieţii spirituale, nu-ţi vine greu să înţelegi că şi condiţiile pământeşti se formează în funcţie de natura vieţii spirituale din imediata noastră apropiere. Ceea ce rezultă logic din aceasta este clar: prin orânduirea înţeleaptă a Creaţiei, omului însuşi îi este dată puterea de a-şi forma condiţiile cu Forţa Creatorului Însuşi. Fericit este cel care o foloseşte numai pentru bine! Dar, vai, dacă se lasă ademenit să o întrebuinţeze pentru ceva rău!

La oameni, spiritul este doar înconjurat şi întunecat de pofta pământească, care rămâne lipită de el ca zgura, îl împovărează şi îl trage în jos. Totuşi gândurile sale sunt acte de voinţă în care se află forţa spiritului. Omului îi revine decizia de a se gândi la bine sau la rău şi el poate astfel să dirijeze Forţa Divină atât spre bine, cât şi spre rău! În aceasta constă răspunderea pe care o poartă omul, căci răsplata sau pedeapsa vor fi negreşit ale lui, deoarece toate urmările gândurilor revin la punctul de plecare prin efectul reciproc pus în mişcare, care nu dă niciodată greş şi care este cu totul inflexibil în această chestiune, aşadar, necruţător. De asemenea, este incoruptibil, sever şi drept! Nu se spune la fel şi despre Dumnezeu?

Dacă astăzi mulţi adversari ai credinţei nu mai vor să ştie nimic despre existenţa unei Divinităţi, acest lucru nu poate schimba cu nimic faptele pe care le-am citat. Oamenii trebuie doar să omită micul cuvânt “Dumnezeu”, să se adâncească serios în ştiinţă şi vor găsi exact acelaşi lucru exprimat doar cu alte cuvinte. Nu este atunci ridicol să te mai cerţi pentru acest lucru?

Nimeni nu poate evita Legile Naturii, nimeni nu se poate pune contra lor. Dumnezeu este Forţa Care activează Legile Naturii; acea Forţă pe care încă nimeni nu a cuprins-o, nimeni nu a văzut-o, dar ale cărei efecte fiecare trebuie să la vadă în fiecare zi, în fiecare ceas, ba chiar în fiecare fracţiune de secundă, să le perceapă intuitiv şi să le observe, dacă vrea numai să le vadă – în el însuşi, în fiecare animal, în fiecare copac, în fiecare floare, în fiecare fibră a unei frunze atunci când creşte şi străpunge învelişul pentru a ieşi la lumină.

Nu înseamnă că eşti orb să te împotriveşti cu încăpăţânare acestui lucru în vreme ce toată lumea, chiar şi aceste persoane care neagă cu încăpăţânare, confirmă şi recunoaşte existenţa acestei Forţe? Ce îi împiedică să numească Dumnezeu această Forţă recunoscută? Este îndărătnicie copilărească? Sau o anumită ruşine de a fi obligaţi să mărturisească că tot timpul au căutat cu încăpăţânare să nege ceva a cărui existenţă le-a fost întotdeauna clară?

Probabil nimic din toate acestea. Cauza se poate afla în faptul că omenirii îi sunt înfăţişate din atât de multe părţi nişte caricaturi ale marii Divinităţi, pe care, la o investigare serioasă, ea nu a putut să le accepte. Orice încercare de a comprima într-o imagine Forţa Divinităţii, atotcuprinzătoare, pătrunzând totul, trebuie, desigur, să O diminueze şi să O degradeze!

La o reflectare mai profundă nici o imagine nu poate fi pusă în armonie cu Aceasta! Tocmai pentru că fiecare om poartă în el noţiunea de Dumnezeu, el respinge plin de bănuială îngustarea marii Forţe de necuprins care l-a creat şi care-l conduce.

Dogma poartă vina pentru o mare parte a acelora care, în împotrivirea lor, caută să treacă dincolo de orice limită,
foarte adesea împotriva certitudinii care trăieşte în interiorul lor.

Însă nu este departe ceasul în care va veni trezirea spirituală! Când cuvintele Mântuitorului vor fi interpretate corect, iar marea Sa Lucrare de Mântuire va fi corect înţeleasă, căci Christos a adus mântuirea din Întuneric prin faptul că a indicat calea spre Adevăr şi a arătat, ca om, drumul spre Înălţimea Luminoasă! Şi cu sângele Său vărsat pe Cruce El a pus pecetea convingerii Sale!

Adevărul nu a fost niciodată altfel faţă de cum a fost deja atunci, faţă de cum este şi astăzi şi cum va mai fi peste zeci de mii de ani, căci El este etern!

De aceea, învăţaţi să cunoaşteţi Legile care se află în marea Carte a întregii Creaţii! A te supune lor înseamnă: a-L iubi pe Dumnezeu! Fiindcă atunci tu nu vei provoca nici un dezacord în armonie, ci vei contribui la modelarea acordului efervescent spre măreţia lui deplină.

Dacă tu spui acum: mă supun de bunăvoie Voinţei lui Dumnezeu, fiindcă este spre binele meu sau dacă spui: mă supun Voinţei lui Dumnezeu Care se revelează în Legile Naturii sau: Forţei de necuprins Care activează Legile Naturii … s-ar deosebi cu ceva efectul ei? Forţa este acolo, iar tu o recunoşti, trebuie neapărat să o recunoşti, pentru că, de îndată ce reflectezi puţin, nu-ţi rămâne altceva de făcut … şi astfel Îl recunoşti pe Dumnezeul Tău, pe Creator!

Iar această Forţă acţionează în tine şi atunci când gândeşti! De aceea, nu abuza de ea în scopuri rele, ci gândeşte-te la bine! Nu uita niciodată: atunci când produci gânduri, foloseşti Forţă Divină, cu care eşti capabil să atingi ce este mai înalt şi mai pur!

Caută să nu pierzi niciodată din vedere faptul că toate urmările gândirii tale cad mereu înapoi asupra ta în funcţie de puterea, dimensiunea şi extinderea efectului gândurilor, atât în bine, cât şi în rău.

Cum însă gândul este spiritual, urmările se întorc spiritual. De aceea ele te vor nimeri, indiferent că se întâmplă aici, pe Pământ, sau după plecarea ta în Spiritual. Fiind spirituale, ele nu sunt legate nici de materie. De aici rezultă faptul că descompunerea corpului fizic nu anulează răscumpărarea! Răsplata în retroacţiune va veni cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, aici sau acolo, indiscutabil.

Legătura spirituală cu toate lucrările tale rămâne fermă, căci şi lucrările pământeşti, materiale, au, desigur, o origine spirituală prin gândul producător şi se vor menţine şi atunci când tot ceea ce este pământesc a trecut. Prin urmare, pe bună dreptate se spune că: “Lucrările tale te aşteaptă în măsura în care achitarea nu te-a ajuns încă prin efectul retroactiv.”

Dacă în cazul unui efect retroactiv mai eşti încă aici, pe Pământ, sau eşti din nou aici, atunci forţa urmărilor din Spiritual se va manifesta în funcţie de specie atât în bine, cât şi în rău, prin împrejurări şi prin mediul tău sau direct asupra ta, asupra corpului tău.

Aici trebuie încă o dată subliniat în mod deosebit: viaţa adevărată, propriu-zisă are loc spiritual! Iar aceasta nu cunoaşte nici timp, nici spaţiu şi, prin urmare, nici o separare. Ea stă deasupra noţiunilor pământeşti. Din acest motiv, urmările te ajung oriunde ai fi tu în momentul în care, în conformitate cu Legea Eternă, efectul se întoarce la punctul de plecare. Nimic nu se pierde în această privinţă, vine cu siguranţă.

Acest lucru răspunde şi la întrebarea atât de des pusă: Cum se face că oameni evident buni trebuie să sufere câteodată amarnic în viaţa de pe Pământ, astfel că aceasta este considerată nedreaptă? Acestea sunt achitări care trebuie să-i lovească!

Tu cunoşti acum răspunsul la această întrebare, căci corpul tău din momentul respectiv nu joacă nici un rol în această privinţă. Corpul tău nu eşti tu însuţi, el nu este întregul tău “eu”, ci un instrument pe care tu ţi l-ai ales sau pe care a trebuit să-l iei, în funcţie de Legile existente ale vieţii spirituale, pe care le poţi numi şi Legi cosmice, dacă aşa ţi se par mai uşor de înţeles. Respectiva viaţă de pe Pământ este numai o perioadă scurtă a existenţei tale propriu-zise.

Un gând care te doboară, dacă nu ar exista nici o scăpare, nici o putere care, protejând, să i se opună. O dată cu trezirea la ceea ce este spiritual, mulţi ar trebui atunci să dispere şi şi-ar dori să doarmă în continuare în vechiul mod. Ei nu ştiu, fireşte, ce îi aşteaptă, ce îi va mai lovi din trecut în efectul său retroactiv! Sau, după cum spun oamenii, “ce au de îndreptat.”

Însă fii fără grijă! O dată cu trezirea, în înţeleapta rânduială a marii Creaţii, îţi este arătată şi o cale prin acea forţă a voinţei bune, asupra căreia am atras deja în mod special atenţia, forţă care atenuează sau înlătură complet pericolele karmei ce se declanşează.

Acest lucru ţi-a fost, de asemenea, încredinţat de către Spiritul Tatălui. Forţa voinţei bune formează un cerc în jurul tău capabil să dezintegreze răul care te presează sau cel puţin să-l slăbească în mare măsură, exact aşa cum şi stratul de aer protejează globul pământesc.

Însă forţa voinţei bune, această puternică protecţie, este cultivată şi promovată de puterea tăcerii.

De aceea, strig încă o dată stăruitor către voi, căutătorii:

“Păstraţi vatra gândurilor voastre curată şi exersaţi apoi, în primul rând, marea putere a tăcerii, dacă vreţi să vă înălţaţi.”

Tatăl a pus deja în voi forţa pentru toate! Voi trebuie doar să o folosiţi!