1938-1941: Revizuirea Mesajului Graalului, Ediția de ultimă mână

Capitolul 04

Deja la sfârşitul anului 1938 Abd-ru-shin a început revizuirea conferinţelor sale, iar în anii 1939 până în 1941 el a re-ordonat întreaga sa lucrare în modul descris de Irmingard Bernhardt în declaraţia din 15 mai 1956.

Copie a declaraţiei la Judecătoria districtuală din Schwaz:

„Mesajul Graalului a fost revizuit de însuşi autorul său, domnul Oskar Ernst Bernhardt, între anii 1939 până în 1941.

În septembrie 1938 domnul Oskar Ernst Bernhardt, soţia sa, doamna Maria Bernhardt, fratele meu, Alexander, şi cu mine am fost trimişi forţat de către Gestapo la Schlauroth lângă Görlitz. În martie 1939 ne-am mutat, cu permisiunea Gestapo-ului, în staţiunea Kipsdorf în Munţii Metaliferi. În acel an a început domnul Oskar Ernst Bernhardt revizuirea Mesajului Graalului. La sfârşitul lui Mai 1941 manuscrisul revizuirii era apt pentru tipărire.

Revizuirile au constat în schimbări de diferite feluri. În parte a fost vorba de corectarea semnelor de punctuaţie, de schimbarea ordinii cuvintelor, de ştergerea sau scurtarea unor întregi propoziţii sau paragrafe care conţineau o repetare a ideilor ce fuseseră deja exprimate în propoziţiile sau paragrafele anterioare.

El a tăiat însă şi cuvinte, propoziţii şi chiar pagini întregi, atunci când cu privire la ideile redate în ele a considerat că oamenii totuşi nu le vor înţelege. Pentru această decizie a fost hotărâtoare experienţa trăită în ultimii ani înainte de plecarea sa.

Forma în care Oskar Ernst Bernhardt a realizat corecturile a constat în aceea că, într-un exemplar al Mesajului Graalului destinat acestui scop, el a scris cu creionul indicaţiile sale, a efectuat tăieturile şi a pus semne acolo unde dorea schimbări sau completări. Aceste schimbări şi completări le-a scris pe fiecare pe câte o foaie de hârtie separată. Pentru că aceste notiţe cu creionul se ştergeau uşor şi ameninţau să devină ilizibile, eu le-am bătut apoi la maşina de scris pe fâşii de hârtie, am şters scrisul în creion corespunzător din exemplarul de lucru al Mesajului Graalului şi am inserat prin lipire fâşiile scrise la maşină. Paginile din Mesajul Graalului pe care erau tăiate paragrafe mai mari, le-am lipit deasupra, atât cât se întindeau paragrafele tăiate, sau am rescris complet la maşină pagina în versiunea schimbată şi am lipit noua pagină.

Întrucât şi ordinea conferinţelor s-a schimbat, s-a dovedit necesar să se scoată câte o conferinţă din succesiune şi să se insereze într-un alt loc.

Am realizat toate schimbările exact după indicaţiile autorului Mesajului Graalului. El a verificat fiecare schimbare.

Acest procedeu este şi cauza pentru care doar puţine foi de manuscris cu schimbările scrise de mână de domnul Oskar Ernst Bernhardt mai sunt disponibile.“

Vomperberg, 15 mai 1956
Irmingard Bernhardt

În Mesajul Graalului „ediţia de ultimă mână“ volumul I, Abd-ru-shin a inclus în succesiunea ediţiei din 1931 în primul rând acele conferinţe care apăruseră în anul 1937 în revista „Glasul“, totuşi nu în ordinea apariţiei lor. Este vorba aici de conferinţele „Cult“, „Încremenire“, „Naivitate copilărească“, „Castitate“, „Primul pas“, „Salvare! Mântuire!“ şi „Graiul Domnului“.

Conferinţa „Misterul sângelui“ din Numărul 1 urmă în volumul III între „Corpul pământesc“ şi „Temperamentul“.

În acest prim volum se găsesc şi conferinţe din „Rezonanţe la Mesajul Graalului – volumul I“ şi din colecţia de conferinţe individuale.

Câteva titluri au fost în acest scop schimbate. Astfel apare conferinţa „Un ultim cuvânt“ ca „Un cuvânt necesar“, conferinţa „Judecata de apoi“ primeşte titlul „Lumea“ iar „Strigătul după ghid“ se numeşte „Strigătul după Cel ce ajută“ (noţiunea „Ghid“ – „Führer“ – era denaturată prin folosirea sa de către naţional-socialişti).

Al doilea volum al Mesajului Graalului „ediţia de ultimă mână“ conţine în cea mai mare parte conferinţe din ediţia din 1931, revizuite în forma descrisă de Irmingardt Bernhardt. Conferinţele „Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului“ şi „Chemaţi“ nu au mai fost alese pentru publicare de către Abd-ru-shin, ca şi conferinţa „Şi s-a împlinit“ şi „Cuvântul de încheiere“. Conferinţa „Viaţa“ din anexă încheie volumul II.

Volumul III conţine acele conferinţe din „Rezonanţe la Mesajul Graalului – volumul I“ şi din colecţia de conferinţe individuale, pe care Abd-ru-shin le-a ales pentru a fi în continuare publicate.

Şi conferinţa „Misterul sângelui“ din Numărul 1 al revistei „Glasul“ a fost inclusă aici. Conferinţa „Cine nu vrea acum să cunoască Cuvântul meu…“ apare sub titlul „Numele“. Epilogul „Cum trebuie absorbit Mesajul“ încheie volumul III.

Cinci conferinţe din „Rezonanţe la Mesajul Graalului – volumul I“ şi patru din colecţia de conferinţe individuale nu au fost preluate nici în Mesajul Graalului volumele I, II, III şi nici în volumul „Avertismente“. Este vorba de conferinţele „Necesara compensaţie“, „Iisus şi Imanuel“, „Crăciun“ (neidentică cu conferinţa „Crăciun“ din volumul III al „ediţiei de ultimă mână“), „Sunetele Crăciunului vibrează avertizând în tot Universul“, „Vă trimit !“, „Poarta se deschide !“, „Rana“, „Anul nou 1935“ şi „Jertfa“.